Crinul alb, alaturi de simbolurile pascale.

Alaturi de cruce, de ouale rosii iar mai nou de iepuras, crinul este unul dintre cele mai cunoscute simboluri Pascale, atat la credinciosii catolici cat si la cei ortodocsi.

Floarea a avut o importanta culturala si literara in mare parte a lumii, incepand din perioada antichitatii.

In mitologia greco-romana crinul era sacru pentru Hera, deoarece se spune ca a fost stropit cu laptele ei. Pana in zilele noastre oamenii asociaza floarea cu puritatea, perfectiunea si mila. O traditie crestina relateaza cum a rasarit primul crin pe Pamant, anume, din lacrimile Evei cand a parasit suspinand Gradina Edenului.

In iconografia crestina, arhanghelul Gavriil este pictat tinand un crin in mana in scena Bunei Vestiri, care simbolizeaza fecioria mamei lui Iisus. Cele trei petale infatiseaza trinitatea si virtutile dreptatii, sperantei si caritatii. Acestea ar avea impreuna forma “trambitei lui Dumnezeu”, si conform traditiei ar invoca a doua venire a Mantuitorului.

Crinii nu completeaza numai in occident atmosfera sarbatorilor pascale impodobind casele oamenilor si bisericile. In tarile ortodoxe florile de crin impodobesc mormantul Domnului in Vinerea Mare, cand exista obiceiul trecerii pe sub masa incarcata de flori.  

Intrucat este o floare regala o poti folosi la realizarea unui buchet frumos care sa fie asezat pe masa festiva de Pasti. 

Florile sunt bunul-gust al naturii.

Vara profita de proprietatile florilor de levantica.

Levantica este o planta aromatica si medicinala din genul Lavandula, cu tulpini ramificate in tufa si flori albastre foarte parfumate.  Originara din regiunile cu climat meditaranean, la noi se intalneste pe durata verii. Se recolteaza florile situate pe axul inflorescentei, dar pentru a fi intrebuintate in scop medicinal ele merg intotdeauna mai intai la uscat. Levantica are efec calmant asupra sistemului nervos central.

Datorita componentelor din uleiul volatil prezinta chiar o actiune antiseptica locala, usor antispastica.  Pe acest criteriu, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, levantica a fost folosita ca dezinfectant in spitale. Intern se foloseste in caz de migrene, cefalee, tulburari digestive, reumatism, stari de anxietate si multe alte afectiuni. Infuzia de planta uscata, preparata din 2 lingurite de planta la o cana de apa fiarta, are rol stimulator, de tonic fizic si psihic.

In zilele caniculare de vara, o baie generala aromatizata (50 g flori de levantica la 1 litru de apa clocotita) are actiune calmanta si revigoranta. Este recomandata in tratamentul agitatiei nervoase si in starile de insomnie.  De asemenea, daca te doare capul si nu doresti sa apelezi la pastile, incearca sa-ti freci tamplele cu putin ulei de levantica.

Levantica te mai poate ajuta, cu mirosul ei puternic, sa lupti impotriva insectelor. Pentru aceasta, amesteca cateva picaturi de ulei de levantica cu ulei de floarea soarelui apoi maseaza-ti pielea cu acest amestec.

Levantica se foloseste in aromoterapie, pe post decorativ, insa nu in ultimul rand are scopuri culinare.  Levantica poate fi ingredientul secret capabil de a schimba complet savoarea unei salate de fructe in toiul verii. 

Florile sunt bijuteriile Terrei.

Zambilele, flori de primavara prin excelenta

Zambilele sunt plante bulboase foarte apreciate din familia Liliaceae. Desi nu provin din Olanda, ci din Turcia, sunt numite uneori “bulbi olandezi”, pentru ca indata ce comerciantii le-au adus in Europa si-au gasit locul in gradinile familiilor foarte bogate din nordul continentului. De acolo au fost raspandite in multe alte tari, printre care si tara noastra.

Numele de Hyachinthus provine din mitologia greacs hyakinthos (nestemats), si face aluzie la frumusetea tânsrului Hyachinthus. Pe buna dreptate, fiindca exista o multime de varietati, insa toate frumos colorate si puternic parfumate. Zambilele pot fi mov, albastre, albe, roz sau chiar galbene.Mai cunoscute dintre acestea sunt cele albastre, datorita faptului ca semnifica sinceritatea. 

Perioada normala de inflorire este cuprinsa intre lunile martie si aprilie.  Diferentierea florii dureaza 62-90 zile. Temperatura optims pentru diferentierea florilor este de 18 °C. Zambila simpla arata bine atat in gradina cat si atunci cand sunt fortate sa creasca in ghivece. Gigantul albastru este una dintre cele mai mari zambile, si creeaza intotdeauna o impresie placuta prin nuanta sa de culoarea cerului.

Nu sunt de dat la o parte nici zambilele duble sau cele multiflore. Acestea din urma sunt mai putin obisnuite decat cele simple sau duble. Zambilele se dezvolta bine in zone umbrite ca si la soare, dar cel mai bine le merge in zone insorite. Este indicat sa legati tulpinile de pari, ca sa nu fie indoite sau rupte de vanturile puternice.

Un bulb de zambile se compune din 10-20 tunici, la subsioara carora si pe disc de formeazs unul sau mai multi muguri din care se vor dezvolta bulbii. Primavara tarziu, dupa ce s-au trecut florile, taie tulpina insa permiteti frunzelor sa moara dupa ritmul lor biologic. Daca udati excesiv planta, mai ales in perioada de repaus, bulbul mucegaieste sau putrezeste. Cand sunt extrasi din pamant pentru replantare, presarati asupra bulbilor o pulbere anticriptogamica, in special daca au fost loviti.

Toporasul, floarea Afroditei

Toporasului i se mai spune si floricica echinoctiului, pentru ca infloreste in timpul echinoctiului de primavara. In Grecia antica, se credea ca toporasul este floarea Afroditei, zeita iubirii.

In termeni botanici se numeste Viola odorata si apartine familiei Violaceae. Fruznele sale sunt in mod normal de culoarea violet inchis sau alb si au un miros aromat si un petiol destul de lung. Toporasii pot ajunge pana la o inaltime de circa 3 cm. 

In scop terapeutic de la toporas se folosesc florile si frunzele cu gust dulceag, mucilaginos care se culeg in martie- aprilie, dimineata dupa ce s-a scurs roua. Nu s-au izolat principii toxice in toporasi. Radacinile si rizomii speciei, prin compozitia lor in substante iritante, trebuiesc totusi administrate cu precautie.

Din radacina plantei se prepara decoctul de toporasi.  Partile aeriene ale plantei si mai ales florile sunt recomandate in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii datorita proprietatilor antitusive, emoliente si expectorante.

Florile au proprietati expectorante si emoliente de aceea ajuta la vindecarea tusei si eliminarea mucozitatii vascoase de la nivelul aparatului respirator. Prin efectul antitusiv foarte bun, infuzia din florile plantei este un remediu excelent pentru combaterea tusei uscate sau acute.

Frunzele proaspete sunt folosite intern cat si extern pentru cancer, in special pentru cancerul de colon, gat si limba. In acest scop frunzele proaspete sunt infuzate zilnic si consumate ca si ceai. Ceaiul poate fi aplicat si extern ca o cataplasma. Florile sunt un bun laxativ, in timp ce radacinile si tulpinile sunt un bun vomitiv si purgativ. Frunzele proaspete de toporasi sunt folosite in unguente si cataplasme pentru rani.

Toporasul nu creste singur, ci se aduna mai multe plante in acelasi loc. Aceasta concentrare este folositoare mai ales primavara, prin faptul ca emanatia de parfum este mai intensa si atrage astfel, insectele polenizatoare.

Totul despre grădină.

Panseluta, floarea lunii mai

Poate cea mai des intalnita floare din luna mai este panseluta. Panseluta este o planta de mici dimensiuni, care creste pe tulpina si atinge maxim 15 cm inaltime. Petalele sale se gasesc in 2, chiar 3 culori, imbinate armonios.

De aceea, in popor, planta mai este cunoscuta sub denumirea de trei-frati-patati. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe. Panselutele sunt flori viu colorate, mari iubitoare de caldura si lumina, si rezista pana in luna iulie.

Cea mai populara specie de panseluta poate inflori de doua ori pe an. Aceasta poate fi plantata la sfarsitul lunii martie, respectiv inceputul lunii aprilie, precum si in iunie si iulie.

Semintele pentru plantarea panselutelor pot fi achizitionate de la orice magazin de specialitate. O data cumparat rasadul se planteaza atat in ghivece cat si direct in gadina. Daca panseluta se planteaza in gradina, pamantul trebuie afanat in prealabil si nivelat. Daca la plantare, pamantul este bogat in ingrasamant, acesta nu mai trebuie adaugat ulterior.

Principala regula de ingrijire a panselutelor este sa fie udate regulat. Acestea mor repede daca traiesc intr-un sol uscat, asa ca ar fi bine sa te obisnuiesti sa-l verifici zilnic, cu degetele. La polul opus, daca solul este excesiv de ud, exista riscul ca radacinile sa mucegaiasca.

Panselutele se uda de cate ori este nevoie, ori atunci cand solul arata uscat. De asemenea, se fertilizeaza cand rezerva de substante nutritive din sol este mica. In acest caz, se aplica un amestec de 10 g azotat de amoniu, 9 g de superfosfat si 5g  de sulfat de potasiu.